Inca din vechime oamenii au reusit sa lase urme ale iscusintei lor. Acestea impresioneaza si in zilele noastre. Sunt un model de urmat, un model al perfectiunii ce nu poate fi atins sau pentru a ne pastra in limitele corecte ale modestiei spunem ca noi nu o putem atinge. Dovada stau cele mai cunoscute lucrari ale lui Constantin Brâncuşi :-Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului .
Creaţia lui Brâncuşi a fost realizată între anii 1937 și 1938 şi s-a născut la solicitarea Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene (din județul Gorj), în 1935, care au gândit că trebuie adus un omagiu eroilor gorjeni care au căzut pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Constantin Brâncuşi a răspuns acestei solicitări şi nu a acceptat să fie plătit pentru munca sa.
Coloana Infinitului este, de fapt, opera centrală şi cea mai importantă a întregii creaţii a sculptorului Brâncuşi. Coloana Infinitului este despărţită de Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului de strada numită Calea Eroilor, cu o distanţă de 1,2 kilometri. În realizarea acestei coloane, Brâncuşi s-a inspirat din arta şi arhitectura populară de la 1800, astfel că la casele ţărăneşti construite în perioada lui 1800 existau stâlpi asemănători Coloanei.
Înaltă de 29,33 metri şi cu o greutate de 29,173 kg, este constituită din 16 module (potrivit specialiștilor, sunt 15 întregi și încă unul amplasat jumătate jos, respectiv jumătate sus) romboidale din fontă.
Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf
metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.
Coloana fără sfârșit sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului.
Poarta Sărutului pare a fi o trecere simbolică spre alt univers, către o altă viaţă . Construită sub forma un arc de triumf, aceasta simbolizează triumful vieții asupra morții.
Lucrarea a fost inaugurată la 27 octombrie 1938, este dăltuită din travertin (piatră de Bampotoc) extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45 m, înălțimea de 5,13 m și grosimea de 1,69 m. Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi, iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori „Sărutul din Montparnasse”, sugerând o horă.Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior.În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul feței și al umerilor.
Aleea Scaunelor, pe marginile căreia se găsesc câte 15 scaune care sugerează momentele de cugetare asupra etapelor vieţii.La sfârșitul aleii, după ce urci câteva trepte, se arată mândră Masa Tăcerii.
Opera a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei țărănești, simplă, joasă, din tăblie și picior, fiind amplasată în locul celei de astăzi. Totuși, probabil nemulțumit de dimensiunile lucrării, Brâncuși a comandat în 1938 o masă nouă de la un atelier din Deva, din piatră de Banpotoc, cu noi dimensiuni. În 1938, în jurul Mesei Tăcerii, scaunele în formă de clepsidră au fost grupate două câte două, însă artistul nu le-a păstrat așa, așezându-le la distanță egală față de masă și restul scaunelor, astfel punând accent pe o prezență imaginară a unui cerc semnificativ. Masa Tăcerii reprezintă locul în care soldații se adună în tăcere înainte de luptă, fiind de asemenea un omagiu pentru soldații căzuți în Primul Război Mondial. De asemenea, Masa Tăcerii are câte un scaun pentru fiecare lună din an, iar forma acestora de clepsidră semnifică trecerea timpului.
„Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el. Semnificaţia creaţiei lui Brâncuşi a fost supusă şi altor interpretări. Una dintre ele este aceea că Masa Tăcerii ilustrează Cina cea de Taină, în care cei 12 Apostoli se află în jurul lui Iisus. Cele 12 scaune din jurul mesei sunt Apostolii, iar Masa îl reprezintă pe însuşi Iisus.
Operele lui Constantin Brancusi demonstreaza ca la perfecţiune ajungem pas cu pas si „Perfecţiune” înseamnă muncă.
Dorinta de a realiza lucruri perfecte este un obiectiv permanent al activitatii noastre , o modalitate prin care obtii mereu rezultate deosebite, insa asa cum afirma Winston Churchill-,,practica te poate duce la perfecţiune,,