Piatra naturala a fost intotdeauna folosita pentru structuri (de la piramidele Egiptului pana la aproape orice cladire veche din orice oras) si este o marturie vie a istoriei umane .
Istoria carierei de marmură din satul Alun a început în secolul al XIX-lea, în vremea când Ţinutul Pădurenilor devenise o zonă de interes deosebit pentru statul austro-ungar, datorită bogatelor sale zăcăminte de fier şi a întinderilor de pădure. Alun se află în Ţinutul Pădurenilor, cocoțat la 800 de metri în munţii Poiana Ruscă.
Marmura de Alun a fost exploatată la început de statul austro-ungar şi apoi de fraţii italieni Roja, patronii unor ateliere de prelucrare a marmurei din Arad. Localnicii au profitat şi ei din plin de carieră. Calitatea marmurei extrasă din fosta carieră de marmură a satului Alun este foarte similară cu cea din celebra zonă italiană Carrara, recunoscută pentru culoarea albă.
Satul Alun este unic în lume prin biserica, drumul şi cele câteva zeci de gospodării, acum pustii, în construcţia cărora marmura adusă de la cariera din vecinătate a fost folosită din abundenţă. Alun a fost supranumit şi Satul de marmură, fiind situat fix lângă cariera de unde s-a extras marmura pentru Casa Poporului şi Palatul lui Ceauşescu din Bucureşti.
Cariera de marmura – Valea Pestisului in care sunt evidentiate clar faliile de marmura.In cariera parasite te poti plimbam in voie. Este o fosta exploatare in aer liber. Impresioneaza un bloc vertical de mamura de vreo 20 metri inaltime.
,,Pornim de la zona de ocru, avem o zonă de alb, avem firişoare de negru, avem o gamă de rozuri şi din nou ocru. O găsim recunoscută în toate palatele nobiliare, imperiale, din Viena, Budapesta. Pe lângă aceste culori ea mai are o proprietate: granulaţia foarte mică. Ceea ce permite intervenţia artistului, a sculptorului, la nivel de filigran. În plus, marmura din Alun, permite luminii să intre cam un centimetru, un centimetru şi jumătate în ea”, spune Sergiu Ţenţ, ghid turistic amator.Din acest loc exista o perspectiva foarte buna catre varful dealului unde se vad cele trei turle de marmura ale Bisericii de marnura din satul Alun.
Biserica de marmura a schitului “”Adormirea Maicii Domnului” Alun este unicat in Europa. Biserica este monument de arhitectura, fiind construita integral din blocuri de marmura rostuite. A fost zidita intre anii 1937 si 1939,,si este a doua din sat după cea veche de peste trei secole, ridicată de lemn.Biserica are trei turle, doua in partea frontala si una in cea din spate, in dreptul altarului. Intrarea se face urcand cateva trepte din piatra, pe sub un pridvor strajuit de trei arcade. La construirea bisericii s-au folosit 8 metri cubi de marmura. Bisericile din Ruda şi Ghelari şi catedrala din centrul vechi al Hunedoarei au fost clădite, de asemenea, cu marmură de Alun. Ambele sunt monumente istorice, bine conservate şi impresionează prin unicitatea lor.
Drumul de marmură este unic în România conatruit intre 1963-1964 are olungime de 10 km şi uneşte satul Alun cu Valea Pestisului. Pe o porţiune de 6 km, drumul a fost pavat cu marmură rezultată în urma exploatării carierei dinAlun, făcându-l cel mai prețios drum rural de la noi din țară. A fost construit în urmă cu mai bine de o jumătate de secol din bucăți de marmură așezate atât de bine încât a rezistat până în zilele noastre. Au folosit marmură pentru că… nu şi-au permis asfalt. Nici cărămidă şi nici piatră de râu n-au avut.Aşa că tot cu marmură şi-au ridicat casele şi grajdurile pentru animale. Vreo 60 de gospodării are satul Alun. Unele sunt construite integral din marmură. Altele până la jumătate. Toate au însă temeliile din piatra asta aristocrată.
Cariera de marmură din satul Alun a intrat în conservare de la începutul anilor ´90. Pereţii uriaşi ai săi încă strălucesc sub razele soarelui, iar locul pustiu a devenit o atracţie turistică. În vecinătatea carierei, satul Alun, aflat la 30 de kilometri de Hunedoara, a intrat şi el în conservare. Are peste 50 de case pustii şi câţiva locuitori care mai pot fi văzuţi aici, în special vara, când vin să îşi imgrijeasca gospodartiile afundate in liniste.
Indiferent cat de limitate sunt optiunile oamenii invata sa se adapteze si sa stapaneasca situatia. Asta au facut si cei cativa locuitori ai satului Alun ,cu mai bine de jumatate de secol in urma ,incercau sa isi faca viata mai usoara fara sa stie ca vor lasa in urma adevarate capodopere.Carcotasii ar putea spune ca au avut noroc insa ;”Norocul este un divident al sudorii. Cu cat transpiri mai mult, cu atat esti mai norocos.”Ray Kroc