Noutăți

Iti place piatra naturala? Daca ai ajuns sa citesti asta sunt aproape sigur ca da. Oamenii obisnuiti, ca mine, apreciaza rocile pentru ca sunt utile, practice si frumoase Desii se intrevede o tendinta de schimbare in stilul de design interior, folosirea piatrei naturale in cadrul proiectului de renovare sau reamenajare este inca in tendinte deoarece indiferent de tipul pietrei, culoare sau finisaj , amemajarile care au la baza diferitele tipuri de piatra vor fi mereu un simbol al lucrului trainic si bine facut.

Inca din vechime oamenii au reusit sa lase urme ale iscusintei lor .Putina lume stie ca in Etiopia se afla unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru crestinii copti :,, Lalibela,,. Aici se afla un ansamblu de 11 biserici sapate in piatra despre care se spune ca ar fi trebuit sa se numere printre cele 7 minuni ale lumii.La 6 ani dupa ce Lalibela a devenit rege, musulmanii au cucerit Ierusalimul si i-au alungat pe cruciati din orasul sfant (1187). Lalibela a avut un vis in care Dumnezeu i-a dat porunca si instructiuni sa construiasca un al doilea Ierusalim, un oras sapat in stanca vulcanica ,in capitala Roha. In timpul dinastiei Zagwe (sec Xll-Xlll) orasul se numea Roha si era capitala tarii. Aici, Regele Lalibela a construit un “nou Ierusalim” dupa ce Orasul Sfant a fost cucerit de catre musulmani si a fost inchis pentru crestini. Dupa construirea acesor biserici regele Lalibela a abdicat si s-a dedicat vietii religioase, traind intr-o pestera izolata. Biserica etiopiana il considera Sfant si il cinsteste.
Aproximativ 23 de ani a durat constructia acestor biserici.
Sunt 11 biserici ortodoxe dintre care 4 sunt separate de roca din care au fost create, iar celelalte 7 au un perete sau chiar acoperisul unit cu aceasta. Sunt sapate in piatra bazaltica rosiatica si grupate in doua diviziuni separate de canalul artificial care reprezinta raul Iordan, pentru a imita Ierusalimul. Pentru fiecare biserica s-a sapat un sant pe laturi apoi s-a excavat in jurul monolitului de piatra imens ramas la mijloc. S-a sapat in interiorul blocurilor de piatra si s-au creat bisericile.Acoperisurile se afla la nivelul solului, pe acestea ajungandu-se cu ajutorul unor podete de lemn.

Pe biserici s-au sculptat ferestre, usi, coloane,simboluri crestine musulmane sau svastici. Unele au si picturi murale. Intre biserici sunt tuneluri, trecatori, galerii,sisteme de canalizare, catacombe. Se spune ca totul s-a lucrat manual cu dalta si ciocanul, dar de fapt nu au fost gasite nici un fel de unelte care sa dovedeasca teoria.Traditia populara spune ca, în fiecare noapte, când mesterii mergeau la culcare, îngerii coborau şi continuau munca acestora pana la rasaritul soarelui, acestia muncind de doua ori mai repede decat oamenii.Sigur ca sunt si teorii care spun ca ceea ce oamenii vedeau ca ingeri care coboara din ceruri, sa fie de fapt extraterestrii care au ajutat la constructia ansamblului atat de repede.Bisericile sunt impartite astfel: in zona vestică, separată de celelalte:Biete Ghiorgis (Casa Sfantului Gheorghe) – cea mai cunoscuta, cea mai impresionanta si cea mai bine pastrata din tot ansamblul. Are o inaltime de 12,5 metri iar tavanul are forma unei cruci crestine.In zona nordica: Biete Medhane Alem  (Casa Mantuitorului Lumii) – cea mai mare din tot ansamblul si, totodata, cea mai mare biserica monolitica din lume. Aici se afla crucea regelui Lalibela.Biete Maryam (Casa Sfintei Maria) -aceasta se presupune a fi cea mai veche. Aici se afla, pe o coloană din piatra, chipul regelui Lalibela. La baza coloanei, scris cu litere de aur, este incrustat secretul construirii bisericilor si doar anumiti preoti pot citi acest text.Biete Meskel (Casa Sfintei Cruci), Biete Denagel (Casa Fecioarelor Martire),Biete Golgotha Mikael (Casa Golgotei și a Sfântului Mihail)– aici se afla si mormantul regelui Lalibela,iar picturile murale de aici reprezinta Sfanti in marime naturala. In zona estica:Biete Amanuel (Casa Sfantului Emanuel) ,Biete Mercoreos (Casa Sfantului Mercurius), Biete Abba Libanos (Casa Abatelui Libanos) – Legenda spune ca aceasta a fost construita, cu ajutorul ingerilor, intr-o singura noapte, de catre Meskel Kebra, sotia regelui Lalibela, in memoria acestuia. Biete Lehem (Casa Sfintei Pâini),Biete Gabriel Rafael (Casa Sfinților Gabriel si Rafael)

Situl de la Lalibela a fost inclus în patrmoniul mondial UNESCO în 1978.In bisericutele de piatra din Lalibela se slujeste in mod neintrerupt din secolul al XII-lea, de cand au fost construite. Din cei aproape 10.000 de locuitori ai orasului Lalibela, peste o mie sunt preoti.Fiecare biserica are preotul ei. In toate bisericile se intra abia dupa ce ai lasat incaltamintea  la usa.Viata orasului este animata de slujbe, cantari, procesiuni. In rest, Lalibela este un oras sarac, fara drumuri pavate, plin de praf si cu dese intreruperi de electricitate. Foarte putine autovehicule, de obicei cele cu care vin turistii. Atmosfera este ca de inceput de crestinism.Istoria a dovedit ca piatra naturala va continua sa fie o alegere populara pentru elementele arhitecturale in constructii. Este bine de stiut ca „piatra nu spera sa fie nimic altceva decat piatra. Dar, colaborand, se alatura altor pietre si devine templu.” – Antoine De Saint Exupéry

 Piatra naturala a fost intotdeauna folosita pentru structuri (de la piramidele Egiptului pana la aproape orice cladire veche din orice oras) si este o marturie vie a istoriei umane .

Istoria carierei de marmură din satul Alun a început în secolul al XIX-lea, în vremea când Ţinutul Pădurenilor devenise o zonă de interes deosebit pentru statul austro-ungar, datorită bogatelor sale zăcăminte de fier şi a întinderilor de pădure. Alun se află în Ţinutul Pădurenilor, cocoțat la  800 de metri în munţii Poiana Ruscă.

Marmura de Alun a fost exploatată la început de statul austro-ungar şi apoi de fraţii italieni Roja, patronii unor ateliere de prelucrare a marmurei din Arad. Localnicii au profitat şi ei din plin de carieră. Calitatea marmurei  extrasă din fosta carieră de marmură a satului Alun este foarte similară cu cea din celebra zonă italiană Carrara, recunoscută pentru culoarea albă.

Satul Alun este unic în lume prin biserica, drumul şi cele câteva zeci de gospodării, acum pustii, în construcţia cărora marmura adusă de la cariera din vecinătate a fost folosită din abundenţă. Alun a fost supranumit şi Satul de marmură, fiind situat fix lângă cariera de unde s-a extras marmura pentru Casa Poporului  şi Palatul lui Ceauşescu din Bucureşti.

Cariera de marmura – Valea Pestisului in care sunt evidentiate clar faliile de marmura.In cariera parasite te poti plimbam in voie. Este o fosta exploatare in aer liber. Impresioneaza un bloc vertical de mamura de vreo 20 metri inaltime.

,,Pornim de la zona de ocru, avem o zonă de alb, avem firişoare de negru, avem o gamă de rozuri şi din nou ocru. O găsim recunoscută în toate palatele nobiliare, imperiale, din Viena, Budapesta. Pe lângă aceste culori ea mai are o proprietate: granulaţia foarte mică. Ceea ce permite intervenţia artistului, a sculptorului, la nivel de filigran. În plus, marmura din Alun, permite luminii să intre cam un centimetru, un centimetru şi jumătate în ea”, spune Sergiu Ţenţ, ghid turistic amator.Din acest loc exista o perspectiva foarte buna catre varful dealului unde se vad cele trei turle de marmura ale  Bisericii de marnura din satul Alun.

Biserica de marmura a schitului “”Adormirea Maicii Domnului” Alun este unicat in Europa. Biserica este monument de arhitectura, fiind construita integral din blocuri de marmura rostuite. A fost zidita intre anii 1937 si 1939,,si este a doua din sat după cea veche de peste trei secole, ridicată de lemn.Biserica are trei turle, doua in partea frontala si una in cea din spate, in dreptul altarului. Intrarea se face urcand cateva trepte din piatra, pe sub un pridvor strajuit de trei arcade. La construirea bisericii s-au folosit 8 metri cubi de marmura. Bisericile din Ruda şi Ghelari şi catedrala din centrul vechi al Hunedoarei au fost clădite, de asemenea, cu marmură de Alun. Ambele sunt monumente istorice, bine conservate şi impresionează prin unicitatea lor.

Drumul de marmură este unic în România conatruit intre 1963-1964 are olungime de 10 km şi uneşte satul Alun cu Valea Pestisului. Pe o porţiune de 6 km, drumul a fost pavat cu marmură rezultată în urma exploatării carierei dinAlun, făcându-l cel mai prețios drum rural de la noi din țară. A fost construit în urmă cu mai bine de o jumătate de secol din bucăți de marmură așezate atât de bine încât a rezistat până în zilele noastre. Au folosit marmură pentru că… nu şi-au permis asfalt. Nici cărămidă şi nici piatră de râu n-au avut.Aşa că tot cu marmură şi-au ridicat casele şi grajdurile pentru animale. Vreo 60 de gospodării are satul Alun. Unele sunt construite integral din marmură. Altele până la jumătate. Toate au însă temeliile din piatra asta aristocrată.

Cariera de marmură din satul Alun a intrat în conservare de la începutul anilor ´90. Pereţii uriaşi ai săi încă strălucesc sub razele soarelui, iar locul pustiu a devenit o atracţie turistică. În vecinătatea carierei, satul Alun, aflat la 30 de kilometri de Hunedoara, a intrat şi el în conservare. Are peste 50 de case pustii şi câţiva locuitori care mai pot fi văzuţi aici, în special vara, când vin să îşi imgrijeasca gospodartiile afundate in liniste.

Indiferent cat de limitate sunt optiunile oamenii invata sa se adapteze si sa stapaneasca situatia. Asta au facut si cei cativa locuitori ai satului Alun ,cu mai bine de jumatate de secol  in urma ,incercau sa isi faca viata mai  usoara fara sa stie ca vor lasa in urma adevarate capodopere.Carcotasii ar putea spune ca  au avut noroc insa ;”Norocul este un divident al sudorii. Cu cat transpiri mai mult, cu atat esti mai norocos.”Ray Kroc

Contextul socio-economico-politic din ultima perioada a adus mult stres pentru marea majoritate dintre noi. Diferite studii arata ca stresul pe perioade mici de timp si dozat este chiar benefic ;creste creativitatea si productivitatea ajutand la realizari neasteptate. Cele cateva zile de concediu in care ne bucuram de soare, plaja cu nisipul fin, mare, plimbari si relaxare sunt momentul de repaos de care avem nevoie sa putem contiua proiectele aflate in derulare dar si sa ne gandim la noi proiecte.

Daca iti oferi ragazul necesar observi cu usurinta cum piatra si marea -doi profesori de arhitectura se pun in valoare reciproc. De atat ai nevoie pentru ati lasa imaginatia sa lucreze si sa te gandesti ca desii nu poti fi permanent in concediu ,nu ar strica sa reusesti sa aduci putin din atmosfera de concediu si acasa.

Alegerea pietrei naturale ca material pentru amenajarea anumitor zone din interiorul casei dar si a spatiilor din afara casei este o optiune . Exista o gama larga de nuante si finisaje pe care le poti obtine din piatra.
Piatra naturala (calcar, travertin , marmura , granit) este un material foarte cautat atunci cand oamenii se gandesc la o baie confortabila, luxoasa sau bine amenajata mai ales atunci cand este iluminata cu lumina naturala; la o bucatarie practica unde sa aduni toata familia sa gatesti ceva si apoi savurand un pahar de vin in living sau pe tarasa casei te destinzi povestind si impartasesti experientele de peste zi .
Materialul nostru nu este, de obicei, cel mai ieftin material dar avand in vedere calitatea lucrarilor pe care le putem executa, putem afirma ca poti economisi niste bani si poti avea in continuare aspectul high-end al unui proiect impecabil realizat.
Acest lucru se face de obicei prin taierea placilor folosind tehnici avansate eliminand pierderile nejustificate. Beneficiezi astfel de un aspect de inalta calitate pe care il doresc atat de multi proprietari de case. O alta alegere obisnuita pentru pardoseala baii, precum si pentru terase in aer liber si terase pentru piscina este piatra naturala cu tematica rustica moderna. Materialele din aceasta gama necesita operatii de ingrijire. Nu sunt lucruri deloc complicate si rezultatul este acel aspect estetic ce se pastreaza neschimbat in timp. Pentru a ramane ancorati in realitate si adaptati la noile tendinte trebuie sa recunoastem ca vacanta era considerata un lux cu ceva timp in urma insa astazi ea a devenit o necesitate.Cei care stiu ca nu trebuie să fii bogat ca să călătorești bine , stiu si ca utilizarea pietrei naturale ca material pentru diversele amenajari interioare este o strategie deosebita pentru a obtine o rentabilitate buna din investitia ta.

Folosirea pietrei naturale este universal convenita ca o valoare adaugata pentru orice casa care este introdusa pe piata deoarece ofera casei un avantaj in plus fata de alte locatii si :„Nimic nu este o pierdere de timp dacă îți folosești cu înțelepciune experiența câștigată”. – Rodin

Inca din vechime oamenii au reusit sa lase urme ale iscusintei lor. Acestea impresioneaza si in zilele noastre. Sunt un model de urmat, un model al perfectiunii ce nu poate fi atins sau pentru a ne pastra in limitele corecte ale modestiei spunem ca noi nu o putem atinge. Dovada stau cele mai cunoscute lucrari ale lui Constantin Brâncuşi :-Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului .
Creaţia lui Brâncuşi a fost realizată între anii 1937 și 1938 şi s-a născut la solicitarea Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene (din județul Gorj), în 1935, care au gândit că trebuie adus un omagiu eroilor gorjeni care au căzut pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Constantin Brâncuşi a răspuns acestei solicitări şi nu a acceptat să fie plătit pentru munca sa.
Coloana Infinitului este, de fapt, opera centrală şi cea mai importantă a întregii creaţii a sculptorului Brâncuşi. Coloana Infinitului este despărţită de Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului de strada numită Calea Eroilor, cu o distanţă de 1,2 kilometri. În realizarea acestei coloane, Brâncuşi s-a inspirat din arta şi arhitectura populară de la 1800, astfel că la casele ţărăneşti construite în perioada lui 1800 existau stâlpi asemănători Coloanei.

Înaltă de 29,33 metri şi cu o greutate de 29,173 kg, este constituită din 16 module (potrivit specialiștilor, sunt 15 întregi și încă unul amplasat jumătate jos, respectiv jumătate sus) romboidale din fontă.
Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf
metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.
Coloana fără sfârșit sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului.

Poarta Sărutului pare a fi o trecere simbolică spre alt univers, către o altă viaţă . Construită sub forma un arc de triumf, aceasta simbolizează triumful vieții asupra morții.

Lucrarea a fost inaugurată la 27 octombrie 1938, este dăltuită din travertin    (piatră de Bampotoc) extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45 m, înălțimea de 5,13 m și grosimea de 1,69 m. Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi, iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori „Sărutul din Montparnasse”, sugerând o horă.Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior.În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul feței și al umerilor.

Aleea Scaunelor, pe marginile căreia se găsesc câte 15 scaune care sugerează momentele de cugetare asupra etapelor vieţii.La sfârșitul aleii, după ce urci câteva trepte, se arată mândră Masa Tăcerii.

Opera a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei țărănești, simplă, joasă, din tăblie și picior, fiind amplasată în locul celei de astăzi. Totuși, probabil nemulțumit de dimensiunile lucrării, Brâncuși a comandat în 1938 o masă nouă de la un atelier din Deva, din piatră de Banpotoc, cu noi dimensiuni. În 1938, în jurul Mesei Tăcerii, scaunele în formă de clepsidră au fost grupate două câte două, însă artistul nu le-a păstrat așa, așezându-le la distanță egală față de masă și restul scaunelor, astfel punând accent pe o prezență imaginară a unui cerc semnificativ. Masa Tăcerii reprezintă locul în care soldații se adună în tăcere înainte de luptă, fiind de asemenea un omagiu pentru soldații căzuți în Primul Război Mondial. De asemenea, Masa Tăcerii are câte un scaun pentru fiecare lună din an, iar forma acestora de clepsidră semnifică trecerea timpului.
„Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el. Semnificaţia creaţiei lui Brâncuşi a fost supusă şi altor interpretări. Una dintre ele este aceea că Masa Tăcerii ilustrează Cina cea de Taină, în care cei 12 Apostoli se află în jurul lui Iisus. Cele 12 scaune din jurul mesei sunt Apostolii, iar Masa îl reprezintă pe însuşi Iisus.
Operele lui Constantin Brancusi demonstreaza ca la perfecţiune ajungem pas cu pas si „Perfecţiune” înseamnă muncă.
Dorinta de a realiza lucruri perfecte este un obiectiv permanent al activitatii noastre , o modalitate prin care obtii mereu rezultate deosebite, insa asa cum afirma Winston Churchill-,,practica te poate duce la perfecţiune,,

În arhitectură, garguiele (cuvânt de origine franceză, ce provine de la termenul gargouille- jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat) sunt sculpturi realizate de obicei din granit, montate pe fațadele multor clădiri din întreaga lume.Mulți privesc aceste creaturi de piatră, ciudate și înfricoșătoare, și se întreabă, pe bună dreptate, care este motivul pentru care le-au creat arhitecții.Pentru frumusețe? Pentru protecție mistică?Ei bine, motivul principal pentru care aceste garguie au fost create este mult mai simplu.

Arhitecții au creat aceste sculpturi pentru a devia direcția de curgere a apei și a minimiza riscul pe care îl prezintă apa de ploaie.Scopul acestor bestii de piatră este să împiedice scurgerea apei de ploaie pe pereți și erodarea mortarului dintre pietre, ceea ce ar slăbi structura.La începutul secolului XIII apar jgeaburile pentru acoperiș pentru a îmbunătăți drenarea apei de ploaie care a curs anterior direct pe stradă . Aceste jgheaburi împodobite cu figuri monstruoase devin în curând gargole, figuri sculptate care scuipă apă din gură. Primele gargole pe care le vedem sunt puține și late si apar în jurul anului 1220 pe anumite părți ale catedralei din Laon . Apoi in secolul XIII se înmulțesc, în scopul de a crește căile de evacuare și sunt mai lungi și mai subțiri.In 1225 apar la Notre-Dame de Paris pe cornișele superioare, precum șila Sainte-Chapelle,construită în anii 1240. Nu mai este un bust, ci un corp întreg care atârnă să picure .
La sfârșitul secolului XIII garguiele au pentru prima data figura umană.
Garguiele pot fi găsite în Île-de-France , în Champagne , în partea de jos a Loarei, dar sunt rare în Burgundia , în centru și în sudul Franței. Acolo unde materialele dure sunt rare, cum ar fi în Normandia , gargoulele sunt scurte și rareori sculptate.Unele garguie erau fabricate din metal, de obicei plumb,dar sunt puține pe care le-am primit înainte de secolul al XVI- lea.Nu se cunoaște nici o gargoulă de teracotă.De obicei, sculpturile au o formă alungită, îndepărtându-se de clădire, pentru a canaliza apa cât mai departe de ea.Există însă și sculpturi „grotești” (care nu sunt garguie) care sunt doar ornamentale și despre care se spune că țin la distanță spiritele malefice.

Gargoyle se caracterizează prin marea lor diversitate. Mai mult decât atât, acestea sunt de multe ori deteriorate, din cauza poziției lor și a funcției lor arhitecturale .Cu toate acestea, datorită câtorva seturi bine conservate sau turnate, putem distinge mai multe tipuri de gargoyle: gargoyle animale ( lei si caini ), gargoyle hibride sau monstruoase (de exemplu dragoni), garguiile umane (prezintă atitudini amorale, beție, acrobații, figurări ale păcatelor, episoade biblice -un bărbat care domină un leu amintește de un episod din viața lui Samson, iar o femeie cu șarpe își amintește ispita Evei ).

Uimitoare în expresivitate, dar slab informate de texte, gargoulele au făcut obiectul multor interpretări. Astăzi suntem de acord cu eficacitatea lor simbolică; sunt apotropaici , resping răul și sunt într-un fel păzitorii clădirii, împotriva demonilor, dar și împotriva păcătoșilor.
Odată cu proliferarea figurilor umane și libertatea crescândă a sculptorilor, se crede că gargoulele au jucat treptat un rol moral, urmărind să batjocorească eșecurile societății, inclusiv ale Bisericii.Oricare ar fi rațiunea existenței lor, este greu să nu fii impresionat de aceste creații bizare.